Faceți căutări pe acest blog

joi, 6 mai 2010

Patul de spital.

Mi-am notat asta ca să nu uit.
M-a sunat cineva dintr-un pat de spital. "Te-am sunat să-ţi spun că sunt bine."
Nu ne-am împărţit  intimităţi, nu ne ştim zilele de naştere. N-avem prea multe în comun. Un soi de legătură aşa, peste media amiciţiei, până-n graniţa prieteniei...
Deci fiinţa aia, care a simţit răsuflarea morţii lângă sine şi-apoi a dat-o cu putere de pereţi, a vrut să-mi spuie mie că e bine. Că e om din nou, printre oameni. Că se bucură că e. Că poate da sfaturi, înşira banalităţi, încerca să zâmbească, prin aburii anesteziei şi-al durerilor, năpraznice aşa cum sunt. Ba îmi făcea mie terapie prin telefon, mă sfătuia de una, de alta.
În laşitatea noastră patologică, nu facem niciodată cel mai cinstit exerciţiu. Ăla al imaginaţiei. Mă pun în locul glasului de la telefon şi-ncerc să-mi văd plictiseala, la început de conversaţie. Mă văd căutând tertipuri jegoase ca să scap de confesiunea cuiva care-a simţit ca tre să spună că e viu. Îmi puneam întrebări şi făce scenarite. Reacţii gen ce dreaq mai vrea şi ăsta?
Mi s-a făcut silă.
Am strâns din dinţi, mi-am aprins o ţigară şi mi-am propus să mă pedepsesc ascultând. Nu m-a durut, n-a durut, a fost decât bine. Incredibil, nu voia nimic, doar să-mi vorbească! Am aflat (nu că n-aş fi ştiut din plin) care-i treaba cu diagnostice, medici, şpagă, doi într-un pat de spital, ştiri. Am o informaţie off the record pentru care altă dată aş fi ucis ca s-o am. Azi mă lasă rece. Am înţeles, în cinşpe minute, generozitatea. Sau ce-i aia o faptă bună. Am înţeles că nu tre să te dai cu capul de pereţi şi curul de pământ ca să ajuţi pe cineva. Nu tre să ai conturile pline şi nuş' ce mari cercuri de influenţă. Nu tre să fii divă şi să vrei să salvezi balenele albastre, anemonele şi melcii. E suficient să te concentrezi pe ceea ce faci. De exemplu, să auzi de-adevăratelea când un om vorbeşte cu tine.Vestea bună e că o să te-auzi şi pe tine, într-un final. Că degeaba lupţi pentru stârpirea jegoşeniei din lume, dacă tu puţi. Vestea proastă e că uiţi repede şi surzeşti din nou.
Io mi-am notat aci, la mine-n caiet, ca să nu uit.   

Un comentariu:

Respectuos vă rog, postaţi în limitele bunei cuviinţe, bunului simţ şi a bunelor maniere. În caz contrar se impun măsuri punitive cum ar fi: VĂ IA MAMA DRACULUI DACĂ NU SUNTEŢI CIVILIZAŢI!!!