Mi-a placut...atata cat a fost...Adica vreau sa zic ca in fiecare an imi doream de Craciun ba sa am aia, ba sa primesc ailalta, ba sa cumpar nush ce cadouri...
Anul asta n-am apucat nimic din toate astea, pentru ca am trait cu spaima ca nu mai apuc nimic... Nu stau sa explic, cine stie va intelege...
Ideea e ca a fost anul cel mai de kkt, in care am inteles io cat de important e sa te bucuri...de extrem de putin. Mi-am dorit mult somn de Craciun anul asta... Am reusit sa capat un pic... Ceea ce m-a bucurat maxim...Mai ales ca nu credeam ca mai apuc Craciunul....
P'orma, mi-a placut sa ma duc in oras, cu o expresie de admiratie tampa la beculete...Dupa aia, m-am dus in parc, la masinute bushitoare... M-am simtit ca la 5 ani... Jur pe rosu ca e o senzatie de mare vis...
Mi-am cumparat candy bar, sau cum dracu' ii zice, un bat din ala colorat cu alb si roz... Era exceptional...
M-am uitat la oamenii din jur care inteleg din Craciun doar sarmale, porc si cozonaci... Bravo lor, ca le-au avut.. A fost primul am in care n-am mai fost Superman de face totul...am fost omul care primeste totul, cu o fata galbena de oboseala, dar cu ochii fericiti...Era niste lume care ma iubea... Cre'ca a meritat sa apuc Craciunul asta... si da, cre ca stiti ca va multumesc... Hai, ca va si iubesc, ce sa ne mai dam dupa deget...
miercuri, 29 decembrie 2010
joi, 6 mai 2010
Patul de spital.
Mi-am notat asta ca să nu uit.
M-a sunat cineva dintr-un pat de spital. "Te-am sunat să-ţi spun că sunt bine."
Nu ne-am împărţit intimităţi, nu ne ştim zilele de naştere. N-avem prea multe în comun. Un soi de legătură aşa, peste media amiciţiei, până-n graniţa prieteniei...
Deci fiinţa aia, care a simţit răsuflarea morţii lângă sine şi-apoi a dat-o cu putere de pereţi, a vrut să-mi spuie mie că e bine. Că e om din nou, printre oameni. Că se bucură că e. Că poate da sfaturi, înşira banalităţi, încerca să zâmbească, prin aburii anesteziei şi-al durerilor, năpraznice aşa cum sunt. Ba îmi făcea mie terapie prin telefon, mă sfătuia de una, de alta.
În laşitatea noastră patologică, nu facem niciodată cel mai cinstit exerciţiu. Ăla al imaginaţiei. Mă pun în locul glasului de la telefon şi-ncerc să-mi văd plictiseala, la început de conversaţie. Mă văd căutând tertipuri jegoase ca să scap de confesiunea cuiva care-a simţit ca tre să spună că e viu. Îmi puneam întrebări şi făce scenarite. Reacţii gen ce dreaq mai vrea şi ăsta?
Mi s-a făcut silă.
Am strâns din dinţi, mi-am aprins o ţigară şi mi-am propus să mă pedepsesc ascultând. Nu m-a durut, n-a durut, a fost decât bine. Incredibil, nu voia nimic, doar să-mi vorbească! Am aflat (nu că n-aş fi ştiut din plin) care-i treaba cu diagnostice, medici, şpagă, doi într-un pat de spital, ştiri. Am o informaţie off the record pentru care altă dată aş fi ucis ca s-o am. Azi mă lasă rece. Am înţeles, în cinşpe minute, generozitatea. Sau ce-i aia o faptă bună. Am înţeles că nu tre să te dai cu capul de pereţi şi curul de pământ ca să ajuţi pe cineva. Nu tre să ai conturile pline şi nuş' ce mari cercuri de influenţă. Nu tre să fii divă şi să vrei să salvezi balenele albastre, anemonele şi melcii. E suficient să te concentrezi pe ceea ce faci. De exemplu, să auzi de-adevăratelea când un om vorbeşte cu tine.Vestea bună e că o să te-auzi şi pe tine, într-un final. Că degeaba lupţi pentru stârpirea jegoşeniei din lume, dacă tu puţi. Vestea proastă e că uiţi repede şi surzeşti din nou.
Io mi-am notat aci, la mine-n caiet, ca să nu uit.
M-a sunat cineva dintr-un pat de spital. "Te-am sunat să-ţi spun că sunt bine."
Nu ne-am împărţit intimităţi, nu ne ştim zilele de naştere. N-avem prea multe în comun. Un soi de legătură aşa, peste media amiciţiei, până-n graniţa prieteniei...
Deci fiinţa aia, care a simţit răsuflarea morţii lângă sine şi-apoi a dat-o cu putere de pereţi, a vrut să-mi spuie mie că e bine. Că e om din nou, printre oameni. Că se bucură că e. Că poate da sfaturi, înşira banalităţi, încerca să zâmbească, prin aburii anesteziei şi-al durerilor, năpraznice aşa cum sunt. Ba îmi făcea mie terapie prin telefon, mă sfătuia de una, de alta.
În laşitatea noastră patologică, nu facem niciodată cel mai cinstit exerciţiu. Ăla al imaginaţiei. Mă pun în locul glasului de la telefon şi-ncerc să-mi văd plictiseala, la început de conversaţie. Mă văd căutând tertipuri jegoase ca să scap de confesiunea cuiva care-a simţit ca tre să spună că e viu. Îmi puneam întrebări şi făce scenarite. Reacţii gen ce dreaq mai vrea şi ăsta?
Mi s-a făcut silă.
Am strâns din dinţi, mi-am aprins o ţigară şi mi-am propus să mă pedepsesc ascultând. Nu m-a durut, n-a durut, a fost decât bine. Incredibil, nu voia nimic, doar să-mi vorbească! Am aflat (nu că n-aş fi ştiut din plin) care-i treaba cu diagnostice, medici, şpagă, doi într-un pat de spital, ştiri. Am o informaţie off the record pentru care altă dată aş fi ucis ca s-o am. Azi mă lasă rece. Am înţeles, în cinşpe minute, generozitatea. Sau ce-i aia o faptă bună. Am înţeles că nu tre să te dai cu capul de pereţi şi curul de pământ ca să ajuţi pe cineva. Nu tre să ai conturile pline şi nuş' ce mari cercuri de influenţă. Nu tre să fii divă şi să vrei să salvezi balenele albastre, anemonele şi melcii. E suficient să te concentrezi pe ceea ce faci. De exemplu, să auzi de-adevăratelea când un om vorbeşte cu tine.Vestea bună e că o să te-auzi şi pe tine, într-un final. Că degeaba lupţi pentru stârpirea jegoşeniei din lume, dacă tu puţi. Vestea proastă e că uiţi repede şi surzeşti din nou.
Io mi-am notat aci, la mine-n caiet, ca să nu uit.
miercuri, 5 mai 2010
Gata! Iegzistă o esplicaţie!
O citiţi aici:
http://www.gandul.info/magazin/de-ce-femeile-care-iau-anticonceptionale-au-libidoul-scazut-6089444
Sau nu. Că n-o să aflaţi nimica nou. În cazul în care aveţi mai mulţi neuroni decât cei care au realizat studiul, respectiv scris articolul, or vă enervaţi, or...vă enervaţi.
Propun cercercetătorilor germani - ăia câţi au mai rămas neocupaţi de treaba cu libidoul - să realizeze şi alte studii cum ar fi: de ce nu au mătreaţă ăia care se spală cu şampon anti-mătreaţă; de ce nu se îmbată consumatorii de bere fără alcool, de ce nu sunt amendaţi şoferii care nu-şi scot maşina din garaj, de ce nu rămân însărcinate femeile care nu fac sex, de ce nu le cade păru' chelioşilor etc.
Cum am ferma convingere că aceste dileme vor fi tratate cu maximum de seriozitate şi eficienţă de către oamenii de ştiinţă germani (na, că aşa e neamu' lor dă nemţi) - în maxim juma' de an şi românii se vor bucura de două lămuriri pe care le aşteaptă de prea multă vreme:
1. De ce iarna nu-i ca vara?
2. De ce ar fi Udrea foarte supărată, dacă n-ar fi foarte încântată?
3. De ce e Boc un boc?
http://www.gandul.info/magazin/de-ce-femeile-care-iau-anticonceptionale-au-libidoul-scazut-6089444
Sau nu. Că n-o să aflaţi nimica nou. În cazul în care aveţi mai mulţi neuroni decât cei care au realizat studiul, respectiv scris articolul, or vă enervaţi, or...vă enervaţi.
Propun cercercetătorilor germani - ăia câţi au mai rămas neocupaţi de treaba cu libidoul - să realizeze şi alte studii cum ar fi: de ce nu au mătreaţă ăia care se spală cu şampon anti-mătreaţă; de ce nu se îmbată consumatorii de bere fără alcool, de ce nu sunt amendaţi şoferii care nu-şi scot maşina din garaj, de ce nu rămân însărcinate femeile care nu fac sex, de ce nu le cade păru' chelioşilor etc.
Cum am ferma convingere că aceste dileme vor fi tratate cu maximum de seriozitate şi eficienţă de către oamenii de ştiinţă germani (na, că aşa e neamu' lor dă nemţi) - în maxim juma' de an şi românii se vor bucura de două lămuriri pe care le aşteaptă de prea multă vreme:
1. De ce iarna nu-i ca vara?
2. De ce ar fi Udrea foarte supărată, dacă n-ar fi foarte încântată?
3. De ce e Boc un boc?
marți, 4 mai 2010
MARŞ, MĂ!
http://www.antena3.ro/sport/handbal/biletele-la-returul-finalei-oltchim-viborg-de-la-bucuresi537ti-s-au-epuizat_98379.html
Finalul ştirii e impresionant! Premierul Poc, ca miezul din dodoaşcă, al doilea sportiv al ţării, după Matelotu şef!
Marş mă, javrelor, jos labele de pe ce a mai rămas profi în ţara asta! Marş mă, pe patinoarele de plastic şi bazinele fantomă ale lu' Rizi-Piţi, Plăcintă şi cine dreaq o mai fi în spatele lor!
Marş mă, la scuipat seminţe pe stadioanele unde vă jucaţi voi de-a uite blatu' - nu e blatu', marş mă la Becali, la oi, că e bun când cotizează şi infractor când se brânzeşte tărâţa în el! Marş mă!
Marş mă, la unsul vostru pe Bucureşti, cu care aţi făcut blat ordinar, dom Doctor Oprescu, cu dinţi noi şi faţă de hienă, care apărea frumos pă teveu, cu şmenarul Mircea Sandu, să ne spuie cum o să avem noi ăl mai prima stadion din Europa! Sictir! Şi ce să facem cu el? Concerte pentru Guţă şi Salam, presupun, că, de jucat fotbal, demult nu se mai pune problema!
Ar trebui să fiţi obligaţi să staţi în faţa Polivalentei, să vă holbaţi la un ecran mic, alb-negru, la un televizor pe lămpi, închişi într-o cuşcă! Să vă vadă pulimea toată, cât de janici şi patetici sunteţi! Marş mă, cu priorităţile voastre de a va potoli eterna voastră foame dă bani şi dă prostit proşti!
Marş mă, voi, care, în materie de sport, sunteţi aşi la integrame şi barbut!
Visul meu ar fi ca, în ziua meciului, fetele alea, care sunt oricum de aur, chiar daca nu vor câştiga, visul meu, zic, ar fi ca ele să zică aşa: NU VREM SĂ JUCĂM CU JEG ÎN SALA! AFARA!!!!
Deci, marş mă!
Finalul ştirii e impresionant! Premierul Poc, ca miezul din dodoaşcă, al doilea sportiv al ţării, după Matelotu şef!
Marş mă, javrelor, jos labele de pe ce a mai rămas profi în ţara asta! Marş mă, pe patinoarele de plastic şi bazinele fantomă ale lu' Rizi-Piţi, Plăcintă şi cine dreaq o mai fi în spatele lor!
Marş mă, la scuipat seminţe pe stadioanele unde vă jucaţi voi de-a uite blatu' - nu e blatu', marş mă la Becali, la oi, că e bun când cotizează şi infractor când se brânzeşte tărâţa în el! Marş mă!
Marş mă, la unsul vostru pe Bucureşti, cu care aţi făcut blat ordinar, dom Doctor Oprescu, cu dinţi noi şi faţă de hienă, care apărea frumos pă teveu, cu şmenarul Mircea Sandu, să ne spuie cum o să avem noi ăl mai prima stadion din Europa! Sictir! Şi ce să facem cu el? Concerte pentru Guţă şi Salam, presupun, că, de jucat fotbal, demult nu se mai pune problema!
Ar trebui să fiţi obligaţi să staţi în faţa Polivalentei, să vă holbaţi la un ecran mic, alb-negru, la un televizor pe lămpi, închişi într-o cuşcă! Să vă vadă pulimea toată, cât de janici şi patetici sunteţi! Marş mă, cu priorităţile voastre de a va potoli eterna voastră foame dă bani şi dă prostit proşti!
Marş mă, voi, care, în materie de sport, sunteţi aşi la integrame şi barbut!
Visul meu ar fi ca, în ziua meciului, fetele alea, care sunt oricum de aur, chiar daca nu vor câştiga, visul meu, zic, ar fi ca ele să zică aşa: NU VREM SĂ JUCĂM CU JEG ÎN SALA! AFARA!!!!
Deci, marş mă!
marți, 20 aprilie 2010
Starea de scârbă
Mi-e atât e scârbă că-mi vine să plâng! După 13 ani de muncă în media, azi, dacă mintea mea ar fi fost un ficat, ar fi cirotic.
Experienţele şi experimentele din ultima vreme, umilitoare şi degadante, după 13 ani de muncă în media, m-au adus la un decont final despre care, din nefericire, pot spune doar atât: ce de ani am pierdut...
Am intrat în lumea presei cu munca de jos, într-o redacţie de ziar, ca documentarist şi curier. Mai jos decât noi, cei 8 tăietori de articole din ziare, era doar femeia de serviciu. Pe atunci, Google însemna nişte zeci de bibliorafturi, unde noi înghiţeam mii de rânduri şi făceam rezumate pe temele din ziare. La trei noaptea dacă ne trezeai, scriam în zece minute istoria cursului valutar din ultimele luni, cine organizează festivaluri de modă şi câte bilete s-au dat la Steaua-Dinamo. Visam cu ochii deschişi să scriem la ziar, să ne lase să redactăm măcar rubrica meteo. Ne-au lăsat, ne-am răspândit în lume, scriind, muncind care încotro, vajnici absolvenţi de şcoala de jurnalism, mândri că terminasem la stat, cu licenţă crâncenă, burse de merit şi diploma de nimic.
Mi-e atât de scârbă că-mi vine să plâng! Am plecat din presa scrisă în televiziune- regina media şi-atunci şi-acuma. Ca să nu fac compromisuri, am ocolit, din principiu, redacţiile de ştiri. Efemerităţii unei ştiri speram să-i opun producţii de calitate, care rămân, întâlniri cu oameni excepţionali, care au ceva de spus, care merită să devină ei înşişi o ştire, un jurnal întreg. O vreme, mi s-a arătat. O vreme...
Dacă aş fi ştiut, atunci când am ales producţia de televiziune, că va deveni, unanim, ŢIGĂNIA TV, m-aş fi cerut, instant, la tomberoane. Dacă aş fi ştiut ca refuzul meu de-a umili mame, copii, invitaţi mă va costa slujba şi-un şir nesfârşit de regrete, azi, mărturisesc, aş fi făcut o pasiune din vânzarea biletelor RATB. Dacă cineva mi-ar fi spus că din regula obligatorie ca să ai job nu fac parte competenţa, nopţile nedormite, încrâncenarea spre perfecţiune şi crize de rinichi pentru un subiect, ci doar să-ţi placă Gută, Salam şi berea pe care-o o bea şeful, aş fi ales, fără să clipesc, să fiu crescător de melci.
Într-o vreme de criză (în unele locuri reală, în alte instituţii inventată pentru a plăti poliţe) m-am gândit să mă reorientez. Din ofertele abundente, aveam de ales între a fi spălător de vase, paznic de noapte sau agent de vânzări. Am sunat pentru un post cu calificare la locul de muncă. Visam că învăţ o meserie nouă, scap o vreme de grija ratelor, evoluez spre altceva, mă desprind de tot ce mi-a lăsat un gust amar... Întâlnirea cu autorul anunţului- patronul - s-a încheiat cu cele mai umilitoare cinci minute din viaţa mea: nu vă pot lua pentru o nouă meserie, AVEŢI STUDII SUPERIOARE. Şocul refuzului mă bântuie şi astăzi, deşi a trecut ceva vreme. Un copil de crescut, rate imense, dorinţa de a munci - toate se năruiau încă odată din pricina unei alegeri greşite. Spectrul celor 13 ani mă îngenunchia încă odată.
După 13 ani, tot ce-mi doresc e să fi fost o semi analfabetă blondă, înaltă, cu picioare lungi şi tâţe mari, să pup şefi în fund şi să-i servesc cu ce-au nevoie. Azi aş fi fost ziaristă. Aş fi lucrat în media. Aş fi fost, nu-i aşa, cineva. Acum sunt doar o culme a disperării, a scârbei incredibile şi-a imensului efort de-a învăţa să mint că, 13 ani, n-am făcut nimic.
Experienţele şi experimentele din ultima vreme, umilitoare şi degadante, după 13 ani de muncă în media, m-au adus la un decont final despre care, din nefericire, pot spune doar atât: ce de ani am pierdut...
Am intrat în lumea presei cu munca de jos, într-o redacţie de ziar, ca documentarist şi curier. Mai jos decât noi, cei 8 tăietori de articole din ziare, era doar femeia de serviciu. Pe atunci, Google însemna nişte zeci de bibliorafturi, unde noi înghiţeam mii de rânduri şi făceam rezumate pe temele din ziare. La trei noaptea dacă ne trezeai, scriam în zece minute istoria cursului valutar din ultimele luni, cine organizează festivaluri de modă şi câte bilete s-au dat la Steaua-Dinamo. Visam cu ochii deschişi să scriem la ziar, să ne lase să redactăm măcar rubrica meteo. Ne-au lăsat, ne-am răspândit în lume, scriind, muncind care încotro, vajnici absolvenţi de şcoala de jurnalism, mândri că terminasem la stat, cu licenţă crâncenă, burse de merit şi diploma de nimic.
Mi-e atât de scârbă că-mi vine să plâng! Am plecat din presa scrisă în televiziune- regina media şi-atunci şi-acuma. Ca să nu fac compromisuri, am ocolit, din principiu, redacţiile de ştiri. Efemerităţii unei ştiri speram să-i opun producţii de calitate, care rămân, întâlniri cu oameni excepţionali, care au ceva de spus, care merită să devină ei înşişi o ştire, un jurnal întreg. O vreme, mi s-a arătat. O vreme...
Dacă aş fi ştiut, atunci când am ales producţia de televiziune, că va deveni, unanim, ŢIGĂNIA TV, m-aş fi cerut, instant, la tomberoane. Dacă aş fi ştiut ca refuzul meu de-a umili mame, copii, invitaţi mă va costa slujba şi-un şir nesfârşit de regrete, azi, mărturisesc, aş fi făcut o pasiune din vânzarea biletelor RATB. Dacă cineva mi-ar fi spus că din regula obligatorie ca să ai job nu fac parte competenţa, nopţile nedormite, încrâncenarea spre perfecţiune şi crize de rinichi pentru un subiect, ci doar să-ţi placă Gută, Salam şi berea pe care-o o bea şeful, aş fi ales, fără să clipesc, să fiu crescător de melci.
Într-o vreme de criză (în unele locuri reală, în alte instituţii inventată pentru a plăti poliţe) m-am gândit să mă reorientez. Din ofertele abundente, aveam de ales între a fi spălător de vase, paznic de noapte sau agent de vânzări. Am sunat pentru un post cu calificare la locul de muncă. Visam că învăţ o meserie nouă, scap o vreme de grija ratelor, evoluez spre altceva, mă desprind de tot ce mi-a lăsat un gust amar... Întâlnirea cu autorul anunţului- patronul - s-a încheiat cu cele mai umilitoare cinci minute din viaţa mea: nu vă pot lua pentru o nouă meserie, AVEŢI STUDII SUPERIOARE. Şocul refuzului mă bântuie şi astăzi, deşi a trecut ceva vreme. Un copil de crescut, rate imense, dorinţa de a munci - toate se năruiau încă odată din pricina unei alegeri greşite. Spectrul celor 13 ani mă îngenunchia încă odată.
După 13 ani, tot ce-mi doresc e să fi fost o semi analfabetă blondă, înaltă, cu picioare lungi şi tâţe mari, să pup şefi în fund şi să-i servesc cu ce-au nevoie. Azi aş fi fost ziaristă. Aş fi lucrat în media. Aş fi fost, nu-i aşa, cineva. Acum sunt doar o culme a disperării, a scârbei incredibile şi-a imensului efort de-a învăţa să mint că, 13 ani, n-am făcut nimic.
marți, 13 aprilie 2010
Cel mai bun prieten al meu...
Cel mai bun prieten al meu sunt eu...
Am citit o grămadă de cărţi (da, mai comit încă asemenea greşeli impardonabile cum ar fi cititul, gânditul) despre frumosul sentiment al prieteniei, am văzul o tonă de filme emoţionante pe această temă şi, în final, ce să zic, mi-e curul plin de lacrimi...
Despre prietenie... Să mă scuze unicul cititor al acestui blog cu mare căutare - adică eu - da' azi am o stare pe care aş descri-o drept naşpa, şi, ca să-mi treacă, m-am apucat de subiecte serioase.
Am avut, nu mai am şi nici nu voi mai avea (nevoie de) prieteni. De-un timp încoace, am învăţat, pe coaja mea, câte parale face promisiunea unei relaţii de prietenie. Nu bag în această oala prietenia aia care are drept prim si ultim scop futaiul. Nu despre aia vorbim, măcar asta e o formă onestă, cu obiectiv precis, declarat şi, de ce nu, nobil. Mă refer la relaţiile alea dintre bipezi, indiferent de sex, în care ne declaram încredere, sprijin, suport, alea alea. Căcat! Nu ştiu alţii cum sunt (vorba lu' Creangă, ştiu) da' io aşa mi-am luat nişte smetii sentimentale de la prietenie, că m-am lecuit. Vorba aia, dacă insişti, ori eşti prost, ori îţi place. Deci nu-mi place.
În primu' rând, ce e aia prieten? Când ţi-e bine, toată lumea e prietenă cu tine, când are unu o nevoie (cel mai des de bani) te-nghesuie cu intenţii bune şi telefoane, dacă simte cineva că poate profita un oareşce de pe urma ta, e al tău fidel forever. Eşti invitatu' nambăr oan la toate chemezele, miezu' din dodoaşcă, mistăr păpiulariti. Da' dacă nu? Dacă într-o bună zi eşti rupt, dus, terminat, distrus, în genunchi şi genunchii juliţi? Primul lucru imbecil pe care-l faci e să te uiţi în lista de prieteni. Care te vor râgâi rând pe rând, fiindcă, da, ai ghicit, din boerul care ereai, azi eşti inutilul gaz după 5 halbe. Eşti zgârciul dintre dinţi, rămas după cei 10 mici haliţi. Eşti...ştii tu singur comparaţii mult mai greţoase şi mai bune. Tu singur ştii cât ai urlat în tine de disperare. Ai fi putut, dacă ştiai că prietenia e un motiv căcăcios pentru cărţi şi filme patetice, să te scuteşti de tortura amintirilor gen: i-am dat ultimii bani, c-avea mai multă nevoie, m-am dus la 3 dimineaţa să-l scot din căcat, mi-am furat-o intens, dar cu demnitate, în numele a ce ne leagă... Nu te lega, prostu' dracului, nimic, în afară de protejarea adevăratului cel mai bun prieten, pe care n-ai făcut-o niciodată ...
Da, azi eşti căzut. Şi-aşa ai să rămâi, fiindcă, în prostitudinea nemăsurată în care continui să bălteşti, păstrezi speranţa că cineva (nu ştii cine) din lunga ta listă de prieteni, când erai pe val, va veni să te scoată din căcat. Să-ţi dau vestea: nu vine nimeni. Fiindcă cel mai bun prieten al tău, unicul chiar, singurul care te-ar ajuta necondiţionat şi care ar face pentru tine infinit mai mult decât ai făcut tu vreodată pentru alte vaci şi boi, cel de care, în favoarea altora, nu ţi-a păsat şi pentru care n-ai sărit niciodată, eşti doar tu. Ia vezi, e pe listă? Se bagă pentru tine? Fă-i cinste c-o bere, uită-te în ochii lui şi cere-i iertare. Dacă-l recunoşti de adevărat prieten, s-ar putea, cumva, chiar să te ajute...
luni, 12 aprilie 2010
Despre potol, prostie şi detoxifiere...
Deci am pascut fericiţi... Acuma e pe val, sau în trend, cum se zice când te împiedici foarte tare în limba română, să-i tragem o campanie de extragere din organism a ceea ce tomna ne-am chinuit să îndesăm. Duduile, care au drept ocupaţiuni mentale scrisul la gazete (sau facutul emisiunilor la teveu) şi prostia, ne trag de urechi, în aere savante, cu privire la câte ouă am ciocnit în perioada recentă, cât din felia de cozonac s-a pus pe buci, abdomen şi coate, cum îşi revine ficatul din upercuutul cu drob şi de câte reprize de sex tare şi apăsat ai nevoie ca să scapi de surplusul de la friptura de miel.
Breeee fetelor, aloo...me doare-n...c..oada melului de sfaturile graţioase, pe care vă rog respectuos să vi le bagaţi acolo unde mai intră. În primu' rând, ca să i se facă unuia rău de la oo fierte, trebuia să mănânce dimineaţă, prânz şi seară decât 30 din ouălelele alea şi-atât.
Doi: drobu dă mel, dacă e facut ca la carte -adică la tine acasă, n-are cum să facă rău pe simplu motiv că e confecţionat din organe care au aport caloric scăzut (na, că m-am facut savant)- rezultă lula grăsimi, plus că nu faci cantitate mare, că te costă de rupe... Dacă e de la magazin, lula carne, cel mult chimicale, plus două trei bube pe faţă- da' nu-ţi vine foarte rău, ca să te răsteşti la bocanci...
Cozonacu'... pana mea, după ce-ai mâncat ierburi şi cocleli tot Postu, nu mai pui problema că molfăi un dulce...
Nu suntem o naţie nici de graşi, nici de slabi, ci una de prost hraniţi. Cu prost crescuţii e clară treaba. Când o legumă în piaţă - chit că plină de chimicale şi aia- costă cât felu' unu la un restaurant de fiţe şi carnea de porc e în topul vânzărilor pentru că e ieftină - mi se pare nesimţire să vii la televizor să-mi spui că trebuie să mâncăm sănătos, eco, bio şi mai stiu eu ce căcat. Dacă aţi arunca o privire pe câmpii ce-i snopiţi voi cu graţie, veţi constata ca marea masă a sărăcimii care se uită in gura voastră la televizor nu-şi poate îndeplini nici măcar jumate din obiectivul pe care-l trâmbiţaţi voi. Adică abia are bani să mănânce. Atât. De sănătos nici nu poate fi vorba.
Hai poftă bună!
Breeee fetelor, aloo...me doare-n...c..oada melului de sfaturile graţioase, pe care vă rog respectuos să vi le bagaţi acolo unde mai intră. În primu' rând, ca să i se facă unuia rău de la oo fierte, trebuia să mănânce dimineaţă, prânz şi seară decât 30 din ouălelele alea şi-atât.
Doi: drobu dă mel, dacă e facut ca la carte -adică la tine acasă, n-are cum să facă rău pe simplu motiv că e confecţionat din organe care au aport caloric scăzut (na, că m-am facut savant)- rezultă lula grăsimi, plus că nu faci cantitate mare, că te costă de rupe... Dacă e de la magazin, lula carne, cel mult chimicale, plus două trei bube pe faţă- da' nu-ţi vine foarte rău, ca să te răsteşti la bocanci...
Cozonacu'... pana mea, după ce-ai mâncat ierburi şi cocleli tot Postu, nu mai pui problema că molfăi un dulce...
Nu suntem o naţie nici de graşi, nici de slabi, ci una de prost hraniţi. Cu prost crescuţii e clară treaba. Când o legumă în piaţă - chit că plină de chimicale şi aia- costă cât felu' unu la un restaurant de fiţe şi carnea de porc e în topul vânzărilor pentru că e ieftină - mi se pare nesimţire să vii la televizor să-mi spui că trebuie să mâncăm sănătos, eco, bio şi mai stiu eu ce căcat. Dacă aţi arunca o privire pe câmpii ce-i snopiţi voi cu graţie, veţi constata ca marea masă a sărăcimii care se uită in gura voastră la televizor nu-şi poate îndeplini nici măcar jumate din obiectivul pe care-l trâmbiţaţi voi. Adică abia are bani să mănânce. Atât. De sănătos nici nu poate fi vorba.
Hai poftă bună!
vineri, 2 aprilie 2010
Eu n-o să bat niciodată covoare...
...pentru că mă doare...-n cur de ele! În plus, dacă e să se bage iar pedeapsa cu moartea, primii pe listă îi trec io din oficiu p-ăia care, dis de dimineaţă, ies cu preşu' pe bătător, aşa, să-i vază cartieru cum sunt ei curăţei şi gospodari! Io cred că masculu' gibonu', care iese, la maiou gol- da' cu şapcă pe dovleac, să scoata jegu' dân carpeta de la soacră-sa, are o politică perfidă de avertizare a cartierului şi fameliei: bă, vezi muşchiu' care e pă mine? Dacă mai pui gioarsa ta pă locu MEU dă parcare, te pupă mă-ta rece! Fă, daca-ţi frig una peste mecla aia a ta dă gulie, nu mai arzi mâncare în viaţa ta şi copiilor tăi! Şi dă-i nenică la preş pă cocoşă, să iasă şi neamu culorii din el! A terminat melteanu' cu covoru' şi-a dat deşteptare la tot blocu? Da. E, acuma, vine beşniţa de nevastă-sa, să perie frumuşeaţă dă persan...Io n-am deprins tehnica periajului, da aia, când două drepte pă covor, drujba pădurarului cre' că plânge-n pumni dă nervi... Una peste alta, lor le iese casa pahar de la curăţenia generala dă Paşti, şi să uită a sictir la sărăcimea din blocu' ăsta dă împuţiti, care n-am văzut-o odată p-aia de la trei să baţă şi ea un covor, să scuture o cârpă...
Făi imbecilo, te anunţ io pe calea asta, că, pe lângă faptu ca aia de la trei e Miss Univers, Zâna Zorilor şi Crăiasa Norilor pă lângă tine, ea duce covorul la spalatorie, cârpe n-are şi nu-şi mănâncă de sub unghii şi spală geamurile cu lavete d'alea scumpe, nu ca tine, cu pliante recuperate dân cutia poştală...
Şi da, te mai anunţ, gherţofina dracului, că face gratar, da ei la ţară, că nu tre să împută tot blocu' cu slănina ta arsă ... Mă ierţi, slănina porcului. Că dacă-ar fi slănina ta pă grătar, jur că aş bate covoare dă două ori pe săptămână, toată viaţa. Ce zici, mă sacrific?
Hai pa!
Făi imbecilo, te anunţ io pe calea asta, că, pe lângă faptu ca aia de la trei e Miss Univers, Zâna Zorilor şi Crăiasa Norilor pă lângă tine, ea duce covorul la spalatorie, cârpe n-are şi nu-şi mănâncă de sub unghii şi spală geamurile cu lavete d'alea scumpe, nu ca tine, cu pliante recuperate dân cutia poştală...
Şi da, te mai anunţ, gherţofina dracului, că face gratar, da ei la ţară, că nu tre să împută tot blocu' cu slănina ta arsă ... Mă ierţi, slănina porcului. Că dacă-ar fi slănina ta pă grătar, jur că aş bate covoare dă două ori pe săptămână, toată viaţa. Ce zici, mă sacrific?
Hai pa!
miercuri, 31 martie 2010
Pe mine m-a..
http://www.mircea-badea.ro/blog/da-teo-candideaza/
...pe mine m-a uimit un pic vestea..pe urmă mi-am revenit. Aceleaşi scuze le-aş găsi şi eu, dacă mi-ar fi "foame de bani, băieţi, foame de bani.." Acum freamăt de plăcere la gândul că distinsa doamnă Teo Trandafir este în aceeşi oala PD-L-istă cu doamna Adriana Bahmuţeanu. Daaaaaaaaa, superb, superb, vorba domnului Badea. Care, ca un domn ce este, nu se dezminte şi cu ultimele puteri îşi apără prietena. Jos pălăria, domnule Badea, vorbind serios, pentru reacţia de pe blog, dar ceva mă face să cred că ţi-a fost tare greu la imagine cu treaba asta...
PS. Probabil că se pregătesc doamnele Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin?
Băi dragă Cătălin Botezatu....
...am înteles că se poartă moda (uite, vorbesc de modă într-un post cu Botezatu, ha ha) să bagi neşte scrisori dăşchise pe la presă sau aşa ceva... Io bag (şi scot, dacă vrea muşchii miei) o scrisoare aci, la presa mea, care zice cam aşa:
băi Botezatule sau Bote sau cum ţi-o zice ţie lumea, te rog io frumos, dân tot sufletu meu, fă-i ce oi face cu Bianca, da' să n-o mai vaz că plânge şi să n-o mai văz, în general, că fac, nene, plângere la OPC, la DNA, la CEDO, la ONU, unde s-o putea...La început ai apărut cu ea de nu ştiu unde, te-ai porcăit cu Capatos. P'ormă ziceai ca veaţa ta e veaţa ta, plângeai pe la Mărută că nu mai poţi cu paparazzi aştia de nu te lasă...probabil plângeai de nervi că le-ai dat bani prea mulţi şi pozele din Cancan au ieşit cam proaste, nu te avantajau... Ai fost la mă-sa lu Bianca, ai jurat că e dragoste eternă, te-ai certat că vrea şi ea să fie iepuraş, ai iertat-o, ai pupat-o... Mă rog, mai că n-am aflat şi de câte ori trageţi voi apa la veceu...
Da' bă nene, ca acuma nu se mai poate...să-i văz dimineaţă, prânz şi seară starea de sănătate, botu' umflat şi ochii plânşi, deja nu mai rezist...Bre, trăiţi-ar viaţa ta, ia-o, fă-i ce io-i face, că tu ai scos-o, tu s-o ascunzi...Că altfel, dacă nu te potoleşti, vorbesc cu domnu' Diaconescu şi-i spun că soţu' la doamna Elodia, domnu' Cioacă, când a făcut el pipi la Rucăr-Bran, purta chioţi Botezatu...şi atunci te văd io nene că de la dansezi pentru nu ştiu cine ajungi la dansezi pe vine...
Atâta am zis, aştept rezolvarea şi vezi că n-am mulţi nervi, că e ţigărili scumpe, tată...
băi Botezatule sau Bote sau cum ţi-o zice ţie lumea, te rog io frumos, dân tot sufletu meu, fă-i ce oi face cu Bianca, da' să n-o mai vaz că plânge şi să n-o mai văz, în general, că fac, nene, plângere la OPC, la DNA, la CEDO, la ONU, unde s-o putea...La început ai apărut cu ea de nu ştiu unde, te-ai porcăit cu Capatos. P'ormă ziceai ca veaţa ta e veaţa ta, plângeai pe la Mărută că nu mai poţi cu paparazzi aştia de nu te lasă...probabil plângeai de nervi că le-ai dat bani prea mulţi şi pozele din Cancan au ieşit cam proaste, nu te avantajau... Ai fost la mă-sa lu Bianca, ai jurat că e dragoste eternă, te-ai certat că vrea şi ea să fie iepuraş, ai iertat-o, ai pupat-o... Mă rog, mai că n-am aflat şi de câte ori trageţi voi apa la veceu...
Da' bă nene, ca acuma nu se mai poate...să-i văz dimineaţă, prânz şi seară starea de sănătate, botu' umflat şi ochii plânşi, deja nu mai rezist...Bre, trăiţi-ar viaţa ta, ia-o, fă-i ce io-i face, că tu ai scos-o, tu s-o ascunzi...Că altfel, dacă nu te potoleşti, vorbesc cu domnu' Diaconescu şi-i spun că soţu' la doamna Elodia, domnu' Cioacă, când a făcut el pipi la Rucăr-Bran, purta chioţi Botezatu...şi atunci te văd io nene că de la dansezi pentru nu ştiu cine ajungi la dansezi pe vine...
Atâta am zis, aştept rezolvarea şi vezi că n-am mulţi nervi, că e ţigărili scumpe, tată...
Ne-a năpădit cucernicia... până la Paşti nu se mai taie decât lista de cumpărături
Ie-te ce-am găsit de dimineaţă, la cafea, pe net: http://www.antena3.ro/stiri/romania/medicii-din-iasi-refuza-sa-opereze-avorturi-in-saptamana-mare_95864.html
Hai, acuma, faceţi douăj de cruci mari, vă pioşiţi un pic şi pe urmă...vă ocupaţi în continuare de măgăriile voastre...Greaţa care-mi vine nu e de la hepatită, nici de la sarcină... decât că ştirea adevărată arată aşa: deşi le-ar plăcea în continuare să facă banu' gros, medicii din Iaşi au gândit o lovitură de imagine care să contracareze lovitura de bâzdoacă dată de Marinaru Jim Beam Cheptăn Băsescu sistemului medical...Adicătelea doftorii e şi ei oameni cu credinţă la Dumnezeu, nu? Biserica, atunci când aude de Dumnezeu, îşi ridică poalele şi dă fuga să aprobe, că e de bine...şi cu asta basta... Hai pe bune, n-ar fi mai bine, în loc de aplauze, să vedeţi care-i treaba de-adevăratelea cu avortu'? În loc să băgaţi bani în ziduri, cum ar fi Catedrala lu' Neamu lu' Peşte, n-ar fi mai util ca cea mai bogată instituţie din România - BOR-ul -să se implice şi altfel decât cu gura în scoaterea noastră din clasamentul naşpa al ţărilor cu rata ridicată a avorturilor? Are cineva cunoştinţă de vreo faţă bisericească doritoare să colaboreze cu medici ginecologi şi care să expună problema sexului adaptată generaţiilor 2010?
Exceptând piţipoancele vuitoance suspecte de exces de prostie, avort fac fetele şi femeile sărace, din medii fără instrucţie sau defavorizate, născute şi crescute în sărăcie, ignoranţă şi tâmpire programată, unde nimeni nu se coboară să le ajute...decât dacă e cu tambălău de TV şi de Sărbători...De tras, alea oricum şi-o trag, cum facem toţi, numai că, ghinion de neşansă, n-au bani de balonaşe sau nu ştiu ce-s alea, pilule- nu mai vorbim, sterilet - e clar că ai pe dracu'-n tine etc.
Pornim de la ideea că omu', aşa cum e el, a fost creat de Cel de Sus. Boon, cu asta ne-am lămurit. I-a dat organe sexuale şi apetenţă pentru sex sau dragoste, babardeală, făcut amor, sport de perfomantă, trageri sau oricum i s-ar spune activităţii de gen, de cele mai multe ori plăcută, dar din care rezultă şi ceva cu ochi. Pe care-l ţii sau nu.
BOR-u' porneşte bine la atac, că e păcat, că nu e bine, că e crimă...OK sunt de acord. Şi mai departe? Vreo instruire, informare, campanie, sponsorizare, ajutor, asistenţă, ceva? Aud? Nu. S-ajutăm sfânta biserică, no problem, da' reciproca n-ar fi şi ea valabilă? Nu am cunoştinţă ca antemele aruncate de preoţi asupra mamelor criminale şi a medicilor de abator să aibă eficienţă şi în statistici. În afară de persoanele cu dezabilităţi mintale, nu ştiu vreo femeie care să se ducă la măcel cu voie bună şi să n-aibă traume fizice şi psihice mult timp după aia... Ştiu sigur, însă, că foarte puţine se vor duce la preot după aia, fiindcă ultimul lucru de care au nevoie e încă o mustrare, ca şi când ale lor nu le-ar fi de ajuns...Da' dacă nu s-ar fi ajuns aici? Cum ar fi ca preoţii, mai ales cei care păstoresc în mediile cu nivel scăzut de instruire, ar spune: fiilor, desfrâul e un păcat, nu-l încurajez, dar evitaţi să faceţi unul şi mai mare şi, dacă tot vă împreunaţi, protejaţi-vă! Folosiţi prezervativul! Sau ceva, nu?
Care-i mai mare crima- să renunţe la o sarcină provenită dintr-un viol sau mă-sa să se uite la copil toată viaţa ca la un chin etern? Să duci o malformaţie congenitală până la capăt, aruncând încă unul în lumea asta şi aşa plină de distruşi sau să renunţi, mulţumind lui Dumnezeu că există minunile sale prin tehnică şi ştiinţă, care te ajută să încerci, mai încolo, să ai un copil sănătos?
Nu v-aţi săturat de cazurile pe televizor, cu familii sărace, cu "n"-şpe copii, pe care tre să-i ajutăm să aibă o viaţă mai bună? Să aivă, nu zic nu, da' nu mai bine o învăţăm pe mă-sa, care de babardit oricum se babardeşte, să-i puie lu' om beşica pe organ sau să ia o bulină, să scape de grija puradeilor? Cum ar fi s-o informeze taica popa că Ăl de Sus a zis: "creşteţi şi vă înmulţiţi", da' n-a zis cât, deci ne putem opri la un moment dat din multiplicare? Uite, mă ofer io, Biserica Ortodoxă Română, să iniţiez alături de cabinetele ginecologice şi spitale, un program de instruire şi prevenire, în care sponsorizez şi coninteresez medici, asistente şi profesori - facut cu statistici ca la carte, cu bonificaţii pentru avorturi evitate, nu stiu, ceva..hai să ne folosim şi organu' gândirii... Medici ginecologi care să participe s-ar găsi, mai ales dacă le ese şi-un bănuţ... că mai profitabil e să iei nouă luni bani de la una cu rucsacul în faţă, decât o cotizaţie de la o măcelărire şi gata...
În ocluzie, pardon, concluzie, cu decizia medicilor de la Iaşi, s-a mai făcut un fâs creştinesco-festiv, cu aplauze... BOR-ul e fericit, ne dă lumină şi pe urmă îşi vede liniştită de mătănii şi de bani...Iar pulimea, evident, cotizează...
Hai, acuma, faceţi douăj de cruci mari, vă pioşiţi un pic şi pe urmă...vă ocupaţi în continuare de măgăriile voastre...Greaţa care-mi vine nu e de la hepatită, nici de la sarcină... decât că ştirea adevărată arată aşa: deşi le-ar plăcea în continuare să facă banu' gros, medicii din Iaşi au gândit o lovitură de imagine care să contracareze lovitura de bâzdoacă dată de Marinaru Jim Beam Cheptăn Băsescu sistemului medical...Adicătelea doftorii e şi ei oameni cu credinţă la Dumnezeu, nu? Biserica, atunci când aude de Dumnezeu, îşi ridică poalele şi dă fuga să aprobe, că e de bine...şi cu asta basta... Hai pe bune, n-ar fi mai bine, în loc de aplauze, să vedeţi care-i treaba de-adevăratelea cu avortu'? În loc să băgaţi bani în ziduri, cum ar fi Catedrala lu' Neamu lu' Peşte, n-ar fi mai util ca cea mai bogată instituţie din România - BOR-ul -să se implice şi altfel decât cu gura în scoaterea noastră din clasamentul naşpa al ţărilor cu rata ridicată a avorturilor? Are cineva cunoştinţă de vreo faţă bisericească doritoare să colaboreze cu medici ginecologi şi care să expună problema sexului adaptată generaţiilor 2010?
Exceptând piţipoancele vuitoance suspecte de exces de prostie, avort fac fetele şi femeile sărace, din medii fără instrucţie sau defavorizate, născute şi crescute în sărăcie, ignoranţă şi tâmpire programată, unde nimeni nu se coboară să le ajute...decât dacă e cu tambălău de TV şi de Sărbători...De tras, alea oricum şi-o trag, cum facem toţi, numai că, ghinion de neşansă, n-au bani de balonaşe sau nu ştiu ce-s alea, pilule- nu mai vorbim, sterilet - e clar că ai pe dracu'-n tine etc.
Pornim de la ideea că omu', aşa cum e el, a fost creat de Cel de Sus. Boon, cu asta ne-am lămurit. I-a dat organe sexuale şi apetenţă pentru sex sau dragoste, babardeală, făcut amor, sport de perfomantă, trageri sau oricum i s-ar spune activităţii de gen, de cele mai multe ori plăcută, dar din care rezultă şi ceva cu ochi. Pe care-l ţii sau nu.
BOR-u' porneşte bine la atac, că e păcat, că nu e bine, că e crimă...OK sunt de acord. Şi mai departe? Vreo instruire, informare, campanie, sponsorizare, ajutor, asistenţă, ceva? Aud? Nu. S-ajutăm sfânta biserică, no problem, da' reciproca n-ar fi şi ea valabilă? Nu am cunoştinţă ca antemele aruncate de preoţi asupra mamelor criminale şi a medicilor de abator să aibă eficienţă şi în statistici. În afară de persoanele cu dezabilităţi mintale, nu ştiu vreo femeie care să se ducă la măcel cu voie bună şi să n-aibă traume fizice şi psihice mult timp după aia... Ştiu sigur, însă, că foarte puţine se vor duce la preot după aia, fiindcă ultimul lucru de care au nevoie e încă o mustrare, ca şi când ale lor nu le-ar fi de ajuns...Da' dacă nu s-ar fi ajuns aici? Cum ar fi ca preoţii, mai ales cei care păstoresc în mediile cu nivel scăzut de instruire, ar spune: fiilor, desfrâul e un păcat, nu-l încurajez, dar evitaţi să faceţi unul şi mai mare şi, dacă tot vă împreunaţi, protejaţi-vă! Folosiţi prezervativul! Sau ceva, nu?
Care-i mai mare crima- să renunţe la o sarcină provenită dintr-un viol sau mă-sa să se uite la copil toată viaţa ca la un chin etern? Să duci o malformaţie congenitală până la capăt, aruncând încă unul în lumea asta şi aşa plină de distruşi sau să renunţi, mulţumind lui Dumnezeu că există minunile sale prin tehnică şi ştiinţă, care te ajută să încerci, mai încolo, să ai un copil sănătos?
Nu v-aţi săturat de cazurile pe televizor, cu familii sărace, cu "n"-şpe copii, pe care tre să-i ajutăm să aibă o viaţă mai bună? Să aivă, nu zic nu, da' nu mai bine o învăţăm pe mă-sa, care de babardit oricum se babardeşte, să-i puie lu' om beşica pe organ sau să ia o bulină, să scape de grija puradeilor? Cum ar fi s-o informeze taica popa că Ăl de Sus a zis: "creşteţi şi vă înmulţiţi", da' n-a zis cât, deci ne putem opri la un moment dat din multiplicare? Uite, mă ofer io, Biserica Ortodoxă Română, să iniţiez alături de cabinetele ginecologice şi spitale, un program de instruire şi prevenire, în care sponsorizez şi coninteresez medici, asistente şi profesori - facut cu statistici ca la carte, cu bonificaţii pentru avorturi evitate, nu stiu, ceva..hai să ne folosim şi organu' gândirii... Medici ginecologi care să participe s-ar găsi, mai ales dacă le ese şi-un bănuţ... că mai profitabil e să iei nouă luni bani de la una cu rucsacul în faţă, decât o cotizaţie de la o măcelărire şi gata...
În ocluzie, pardon, concluzie, cu decizia medicilor de la Iaşi, s-a mai făcut un fâs creştinesco-festiv, cu aplauze... BOR-ul e fericit, ne dă lumină şi pe urmă îşi vede liniştită de mătănii şi de bani...Iar pulimea, evident, cotizează...
marți, 30 martie 2010
Helău - un fel de introducere
Bună ziua lumii întregi...
Există pe http://makavelis.com/ un post unde se explică punctual de ce tre să-şi facă omu' blog... N-am avut răbdare să aprofundez, probabil mă regăsesc în vreo câteva motive...
M-am ocupat ceva vreme cu scrisul la gazete, cu trasul la jug prin televiziuni, cu făcut şi spus ce vor alţii, nu ce-aş fi vrut eu... Şi pen'că omul e de la natură dotat cu organul gândirii (da, ştiu, mulţi l-au piedut pe drum sau li s-a atrofiat) şi cu organu' zicerii, m-am hotărât, într-o seară frumoasă de primăvară să găsesc un loc unde să zic şi să fac numai ce vreau io. Adicatelea aici.
Pe cale de consecinţă, ca la emisiunile cu dedicaţii, băgăm de toate. Decât vă rog pe toţi frustraţii, obsedaţii şi alţii mai plictisiţi de viaţă ca mine, să încerce la ghişeul următor... Adică pe bloguri semnate Guţă, Minune şi Salam. Nesimţire si porcăieli nu ţinem.
Spor si lumină tuturor!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
