Cel mai bun prieten al meu...

Cel mai bun prieten al meu sunt eu...

Am citit o grămadă de cărţi (da, mai comit încă asemenea greşeli impardonabile cum ar fi cititul, gânditul) despre frumosul sentiment al prieteniei, am văzul o tonă de filme emoţionante pe această temă şi, în final, ce să zic, mi-e curul plin de lacrimi...

Despre prietenie... Să mă scuze unicul cititor al acestui blog cu mare căutare - adică eu - da' azi am o stare pe care aş descri-o drept naşpa, şi, ca să-mi treacă, m-am apucat de subiecte serioase.

Am avut, nu mai am şi nici nu voi mai avea (nevoie de) prieteni. De-un timp încoace, am învăţat, pe coaja mea, câte parale face promisiunea unei relaţii de prietenie. Nu bag în această oala prietenia aia care are drept prim si ultim scop futaiul. Nu despre aia vorbim, măcar asta e o formă onestă, cu obiectiv precis, declarat şi, de ce nu, nobil. Mă refer la relaţiile alea dintre bipezi, indiferent de sex, în care ne declaram încredere, sprijin, suport, alea alea. Căcat! Nu ştiu alţii cum sunt (vorba lu' Creangă, ştiu) da' io aşa mi-am luat nişte smetii sentimentale de la prietenie, că m-am lecuit. Vorba aia, dacă insişti, ori eşti prost, ori îţi place. Deci nu-mi place.

În primu' rând, ce e aia prieten? Când ţi-e bine, toată lumea e prietenă cu tine, când are unu o nevoie (cel mai des de bani) te-nghesuie cu intenţii bune şi telefoane, dacă simte cineva că poate profita un oareşce de pe urma ta, e al tău fidel forever. Eşti invitatu' nambăr oan la toate chemezele, miezu' din dodoaşcă, mistăr păpiulariti.  Da' dacă nu? Dacă într-o bună zi eşti rupt, dus, terminat, distrus, în genunchi şi genunchii juliţi? Primul lucru imbecil pe care-l faci e să te uiţi în lista de prieteni. Care te vor râgâi rând pe rând, fiindcă, da, ai ghicit, din boerul care ereai, azi eşti inutilul gaz după 5 halbe. Eşti zgârciul dintre dinţi, rămas după cei 10 mici haliţi. Eşti...ştii tu singur comparaţii mult mai greţoase şi mai bune. Tu singur ştii cât ai urlat în tine de disperare. Ai fi putut, dacă ştiai că prietenia e un motiv căcăcios pentru cărţi şi filme patetice, să te scuteşti de tortura amintirilor gen: i-am dat ultimii bani, c-avea mai multă nevoie, m-am dus la 3 dimineaţa să-l scot din căcat, mi-am furat-o intens, dar cu demnitate, în numele a ce ne leagă... Nu te lega, prostu' dracului, nimic, în afară de protejarea adevăratului cel mai bun prieten, pe care n-ai făcut-o niciodată ...

Da, azi eşti căzut. Şi-aşa ai să rămâi, fiindcă, în prostitudinea nemăsurată în care continui să bălteşti, păstrezi speranţa că cineva (nu ştii cine) din lunga ta listă de prieteni, când erai pe val, va veni să te scoată din căcat. Să-ţi dau vestea: nu vine nimeni. Fiindcă cel mai bun prieten al tău, unicul chiar, singurul care te-ar ajuta necondiţionat şi care ar face pentru tine infinit mai mult decât ai făcut tu vreodată pentru alte vaci şi boi, cel de care, în favoarea altora, nu ţi-a păsat şi pentru care n-ai sărit niciodată, eşti doar tu. Ia vezi, e pe listă? Se bagă pentru tine? Fă-i cinste c-o bere, uită-te în ochii lui şi cere-i iertare. Dacă-l recunoşti de adevărat prieten, s-ar putea, cumva, chiar să te ajute...